m-ai rugat sa iti soptesc pe intelesul tau;
eu ti-am desenat un curcubeu
si l-am umplut cu migdale
coapte.
nici nu m-ai privit in ochi, ti-ai luat zborul
in directia opusa, tragand dupa tine si curcubeul meu.
migdalele au ramas in urma, mi-au cazut in poala.
si am stat asa, zile de-a randul,
cu fata spre spre soare, cu migdalele in poala
si cu dorinta in mana.
o asteptare continua, o nebunie difuza
si o caldura demonica.
mi-am dorit de multe ori sa-ti fi soptit
pe intelesul tau,
dar atunci ce s-ar fi ales de
curcubeul meu de migdale?
nu l-ai vrut.
nici eu n-ar trebui sa te vreau,
dar nu te pot alunga din mintea mea,
nu pot renunta.
si ar fi fost o vraja de nepatruns...
sa fi ramas langa mine,
sa stam amandoi in culoare,
sa fim doua migdale pe-un curcubeu.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu