singura regula de utilizare

luminile mele se aprind la etajul trei
ca un ghem murdar
mi se desira mintea
intrus
tocmai la capatul scarii

o repostez pe cruce
in forma de puls
fumul tigarii face mai multa lumina
si tocmai la capatul tigarii

scap
cautand un alt x
boala de prisma fecunda
doar tigara de la capatul lumii

aspiratii monotone

toti oamenii buni si toate erorile mele
aureole calde si buze departe de necredinta
- un sambure de platisc natural
si ars e mai vesnic decat mine

din culpa imi fac treaba mult prea bine
traiesc pe spinarea propriilor plamani
ondulati in mizerie

pentru a se pastra albul pur
intrebati farmacistul
cum se omoara fapturi ca mine

pentru prima oara

pasari cenusii

privesc

cenusa zilelor

plastic arde in mintea strivita

si nu va lasa

cenusa

de la drum

la drum

ploi vechi imi cer

sa le las sa stea o clipa

cufundate in

cenusa

ego si supliment

canta impleticindu-te
pe scari
cu sticla pulsand
sub talpi
oamenii care sparg pahare sunt mai
fericiti

damnare la lumina

preaplinul la umbra veiozei
se face vara
privire
a carui
creanga se usca
am cuibarit-o sub perna
cu picioarele spre vise
urechi atarnand in viata
caleidoscop
in ochiul stang
privire doar sub palaria veiozei
privire doar vara
vara doar o data

eat your veggies

ore uscate imi
platesc
iertarea leguminoasa fragila
inmugurita
de obicei
dupa-amiaza

anti timp

valurile intrec asteptari
culcate pe prosop
domnisoara f cade
in picaturi
intr-o doza de cola
soarele
a pus din nou prea multa sare pe nori
vor mucegai pigmenti
in suflet
cum scoicile rad
pe rand

la masa de marmura

simti ultimul vant dintre pleoape? ultima privire incarcata? ultimul orizont? e fascinant procesul de dezintegrare - sa-l urmaresti cu atentie. realitatea se risipeste asemeni vietii in moarte. dispare claritatea, dispare culoarea, textura, volumul si, in final, forma. nu credeai ca asta se intampla dupa perdea. micule. in naivitatea ta mica.
simti ultima ploaie rece? simte-o bine.
dar in loc sa maturi cioburile intr-un colt ai putea sa accepti realitatea si sa iti iubesti pentru ultima oara...realitatea.
degeaba te cert. ma napadeste rasul. micule, intotdeauna ai fost amuzant. deci asa e, nu?
π sta intr-o bodega cu π. amandoi beau bere bruna. amandoi se imbiba cu lasitate. mai ales cu disperare. π il priveste pe π. dar π isi priveste berea. au aceeasi ochi. aceleasi gesturi. problema nu e duplicata. e intr-un singur exemplar. care e π cel adevarat?
nu vei afla.

[eroului meu]

imagini raspund dincolo

de farse

perle

cad in cer fals

asaza in orchestra

dorinta de pescarus

in principiu

am mai zburat

nimic nu e real

ultimele clipe au fost ca viermii de jeleu

alerg

fericita

aleg

floarea de plastic

vroiam sa vezi ca e asa

ai zambit

printre vermii de jeleu

eram fericita

in coltul ochiului

sunt infinita
pe sosea langa un copac
scoarta
respir iubita de soare
- si rasete fade
se asaza pe gene
dorm nemarginita
pe frunze
o coroana plutind
sunt infinita in moartea lui si tacerea mea

intrin.sec

simbolicul nebun isi arunca
inima in gol si
devine ceai funebru
peste toti acei ani

simbolicul nebun se sparge
alaturi de minciuni tacute
de azi incolo

simbolicul nebun alearga
prin tevi triste
atarnat de fluture

simbolicul nebun devine
o pata de benzina
la coada universului

simbolicul nebun deplange
unghiile roase
si florile absurde

unde

biscuiti imaginari

uscaturi de veri visate

si masuta din sosea

tremura rime.

de cate ori ma simt racita

sunt viata plina

mintea ta

se inmoaie.

fructele de padure insoresc

in ghivece

tu esti margea

in mana mea.

Scurta biografie

Am primit un ping azi dimineata si m-am intors cu unghiile spre trecut. In acest caz, trecutul reprezinta un dosar imbufnat cu diverse scrieri din liceu. Acum aproximativ un an profesoara de filosofie ne-a provocat sa ne analizam traiectoria caractorologica personala din timpul liceului printr-un text de o pagina intitulat "Privind in urma si inainte : eu". Desigur titlul traiectoriei mele nu putea sa ramana asa :)
...titlul meu este a.k.a:


Jurnal de bord in pastel


Cu doar un petec de apa in fata, gandurile imi zboara spre peisajul care mangaie celalalt mal. Imi aduc aminte cu exactitate ce simteam privindu-l: nerabdare. Diverse scenarii se inchegau in fata ochilor mei, care incercau sa patrunda culoara apei din larg. Niciunul nu s-a materializat, insa entuziasmul mi-a priit...
Ma astepta o barca, ma astepta un vaslas, ma asteptau si valurile blande. Cuprindeam orizontul cu sperante, in timp ce il zoream pe batran sa vasleasca mai repede. Dar, in mod previzibil, colturile prezentului s-au inasprit.
Valuri demente scuturau barca frenetic, furtunile ne loveau din plin. Si era o foame...de nestapanit. Ma uitam cu scarba la algele si meduzele care mi le intindea batranul cu o privire incarcat de repros. El ametea des, probabil de la rachiu. Era nedespartit de plosca, la fel cum era de nedespartit de duhoare. Mai mult statea.
Eu nu aveam alt sprijin. Asteptam sa-si revina, sa mai vasleasca putin. Barca imi parea putrezita. Pestii, care intotdeauna pacaleau navodul, zambeau si isi fluturau coada in fata mea. Iar de la pesti cu simtul umorului am ajuns in compania unor balene.
Multe m-au inghitit doar pe mine. Si multe burti am spintecat, pentru a vedea lumina zilei din nou. Soarele se ascundea dupa nori. Vaslasul ranjea si tragea inca o dusca. Niciodata nu patea nimic. Intr-o seara se apleca sa traga navodul. L-am impins. Cateva bule de aer venind din adancuri si gata. Vreme indelungata am ramas cu ochii atintiti acolo. Intr-un final am luat vaslele si navodul in propriile maini. Mergeam inainte, capul plecat.
Amortita la lumea din jurul meu, nu mai vroiam sa ridic ochii spre cer. Prindeam pesti mari si frumosi, dar nu aveau gust. Vasleam repede, fara efort, dar nu imi mai pasa ce destinatie aveam, sau cand urma sa ajung acolo. Zile identice, lipsite de sens, pana cand am simtit o mangaiere pe obrazul stang.
Un nufar ma privea. Pur si sincer, mi-a insuflat viata. Abia atunci am vazut ca marea cea capricioasa, era, de fapt, un lac. Imi rasuna o voce in minte - " Vei plange mult ori vei zambi?" - am ales sa zambesc si sa vaslesc mai incet.
A mai trecut ceva vreme de atunci. Au mai fost si turbulente. Nu mi le amintesc, am retinut doar nuferii. Nuferii si peisajul din fata - o padure si un munte. O provocare demna de un capitan!
Ochii mei rad de barca jerpelita, nu pot sa vada mai mult decat vrea realitatea sa arate. Dar eu imi cunosc nava si stiu mai bine.

of, podul

am simtit pe somes
in sus
o alta picatura
din fata ta,
sub ploaie -
simpla papadie!
daca podul s-ar fi prabusit,
te-as saruta
in mana mea
uda
prin soare cenusiu.
de ce nu clipesti,
te-as intreba,
spre mine
cum o face alarma
de la fiecare
sfarsit de viata,
cum o face fiecare
aripa falsa
suprasaturata de ploaie ...

nefacut

soarele se repeta
ca eu
sa te am strans pe foaie
si sculptat.
revolutia se plictiseste
ca eu sa crestez:
nefacut.
fila se intoarce
ca eu sa vad
apusul
fara tine in el -
taios ca
aschia in sine.

Apa ocupa 71% din suprafata Terrei

Un optimist si un pesimist discuta la telefon.
- Paharul e pe jumatate plin.
- E gol de tot!!
- Imbecilule, e in avantajul tau sa il vezi pe jumatate plin.
- Nu mi-e sete, bine? Si imbecila e apa din paharul tau!
- Nu, e rece si buna.
- Hai pa! (tranteste receptorul)
Pesimistul se pregateste pentru ziua lui rea. Era rea dinainte de a fi existat.
Optimistul rade in sinea lui si priveste paharul din nou. Daca nu ar fi fost optimist, paharul nu ar fi ajuns in posesia lui. "Ce bine ca sunt optimist!" se gandeste el.
Prieteni din copilarie, pentru cei doi nu a trecut o zi din viata fara sa fi avut o discutie in contradictoriu. Inainte erau despre jocuri, despre filme, despre muzica, despre sexul feminin. Dar acum, cu paharul in imagine, se pare ca lucrurile devin seriose. Pesimistul e suparat rau. Optimistul il considera din ce in ce mai prost. Dar isi confectioneaza rabdare pana cand pesimistul va veni acasa, sa vada cu proprii ochi apa din pahar.
Pesimistul s-a stabilit, dupa facultate, in alt oras. S-a casatorit. Are doi copii. E respectat la munca. A schimbat trei amante. Incruntarea s-a adancit pe fata lui.
Optimistul a ramas in orasul natal. Locuieste cu parintii. Logodnica l-a parasit printr-un mail. Miercurea trecuta a gasit paharul in tramvai.
Mai sunt trei zile pana cand ii va demonstra in sfarsit pesimistului ca a avut dreptate toti acei ani.
Il suna pe pesimist.
- Auzi, da` vii vineri, nu?
- Vin sa-ti dau cu paharul in cap!
- Abia astept. (rade)
Joi seara cea de-a patra amanta il impusca pe pesimist. Lumea jeleste. Toti il regreta pe acest om integru.
Dupa doua luni, optimistul fura ramasitele pesimistului. Le duce la incinerat. Le pune intr-o urna neagra. Inima lui creste cu doi centimetri pe secunda, pe masura ce se apropie de strada sa. Pe scari are deja palpitatii. E in extaz cand ajunge pe hol. Isi coboara ochii din tavan. Mama sa intinde mana spre pahar. Vrea sa il spele.
- Maaaama!
Mama scapa paharul din mana sub ochii optimistului care se dizolva. Paharul se sparge. El cade in genunchi. Se uita cu ciuda spre urna. Merge pana la locul unde a cazut paharul. Nici urma de apa. Nici o picatura. Optimistul moare instantaneu.
Apa pluteste sub neon. E multicolora si fanatica. Mama ramane fara grai cu prosopul in mana. Urna se cutremura.
- Pam pam.

natura moarta

rezumandu-ma la o tigara
cu incheietura trista,
ma intreb de ce
asternuturile sunt rosii...
cand pleci, ia-le cu tine
si lasa-ma
sa-mi uit
culoarea.

Uite un banut de bronz (ca sa nu fie de aur! punguta mea are mai mult de doi bani).
Din categoria amiezelor lenese cu miros de vine-vara, pe ritmuri bonoboniene rasare ciuda mea pe librariile romanesti care nu comercializeaza asa ceva : E.E. Cummings. It was love at first reading. Era, in mod intamplator, si prima vizita la clubul de poezie. Nici nu intelegeam eu mare lucru in indobitocirea de curente literare si rime, cand am citit pe tabla:

 "i will be
 M o ving in the Street of her

 bodyfee 1 inga ro undMe the traffic of
 lovely;muscles-sinke x p i r i n    g S
         uddeni
 Y         totouch
                          the curvedship of
                                                      Her-
 ….kiss      her:hands
                                 will play on,mE as
 dea d tunes OR s-crap p-y lea Ves flut te rin g
 from Hideous trees or

      Maybe Mandolins
                                   1 oo k-
      pigeons fly ingand

 whee(:are,SpRiN,k,LiNg an in-stant with sunLight
 then)!-
 ing all go BlacK wh-eel-ing

 oh
     ver
           mYveRylitTle

 street
 where
 you will come,

                          at twi li ght
 s(oon & there’s
 a             m oo
)n."

Fascinatie dezlanuita? Nu prea pot sa numesc ce simt cand imi aluneca degetele de-a lungul versurilor lui si ochii le infuleca nerusinati. Unele cuvinte ti se lipesc direct de suflet si devin depozit pentru momente de goliciune intelectuala. Poezia de mai sus, am cautat-o mai bine de un an. Pot sa spun ca gasirea ei fost un lucru mic si fericit.
Dupa indelungi asteptari si rugaminti mi-a cazut si mie in brate un volum de-al lui. Nu dorm cu el sub perna, dar e Oracolul meu de previziuni sufletesti. In unele momente spun la intamplare un numar si deschid volumul la poezia respectiva, asteptand ca versurile sa-mi spuna ceva despre mine sau despre situatia in care ma aflu. Dau peste o poezie pe care am mai citit-o, evident. Aveam deja o interpretare pentru ea. Dar a sosit momentul sa ii dau o interpretare noua, sa ma transpun in ea si dupa aceea sa mi-o aplic pe maini si pe fata. De multe ori lucrurile de care te-ai atasat te pot ajuta sa aduci la suprafata micii demoni ascunsi prin colturi ale subconstientului. Nu toti ar trebui sa iasa, dar experienta nu strica.
Ne facem singuri alegerile. Eu aleg cuvinte colorate care miros. Daca vreau se desfasoara in... avem nevoie si de liniste:


"silence

.is
a
looking

bird:the

turn
ing;edge of
life

(inquiry before snow "

gustul tau

alteori, in dans macabru
atingeam un mic nadir
instigand tacere.
o simteam in fiecare nucleu
pulsand abrupt cuvinte
incinse in jurul lunii.
soapte electrice
alunecau, rosii,
pe suvite existentiale.
m-ai iubit
de dimineata;
te-am inchis
in coji de nuca
verde pal.
te-am cautat
zile intregi,
gustand in parti,
dar nu mai
simt gustul tau,
cred ca totul e
amar.

15 minute

floarea mea de dimineata
se iveste patimas
pe o aripa
de fluture diabolic
machiavelic zbor
dureros aer patruns
sadism colorat
de patru copile
legate intre ele
cu cioburi aprinse
fluture diabolic
ma iubeste
in pauzele publicitare

pana la...

imi apas ochii in orbite
incercand sa te gasesc sa te vindec sa te intregesc pana la durere
stiu ca undeva in mine sangerezi pierdut prin valuri
si te zbati pana la durere
rabdator ma inclesteaza si ma spumega in strofe
o fata stearpa si banala pana la durere
si raman golita aspru de stangacii spulberate
pe un geam infipt in gandul meu pitic pana la durere
femeia de serviciu imi sterge de pe jos durerea
o imprastie pana la durere
nici constiinta nu-mi asculta soaptele de disperare moarta
dezamagirea nu mi se iveste in piept
incep sa stiu pana la durere ca nu e greu
pana la durere
sa pierzi un vis pana la durere

dincolo de noi

doar tu stii ca
niciodata nu ma pierd mai purpuriu,
alte ganduri printre frazele de azi,
cum mi-e inima nebuna de culoare si
minciuna rasuflata intre gene...
si ma privesti duios si tandru, nici nu ai putea altfel,
desi stim demult ca ne-am topit in sete.
si acum, bagajul spart, e al meu sau e al tau?
cine pleaca, cine ramane….
un junghi ma traverseaza si ma intind pe podea, cu mainile
sub capul greu cuprins de amintiri ca niste perle zgariate,
colorate cu oja mata, stangaci, insirate pe sfoara uda.
in durerea junghiului etern, mi-as dori in jurul coapsei perlele;
imi strang picioarele la piept, refuz sa te mai privesc…
te asezi langa mine, intinzi mana spre siragul de pe coapsa mea
si il cuprinzi cu palma.
doare; ti-ai infipt unghiile in carnea mea si ma simt bine
in lacrimi fara sens.
mi-am infipt ochii in fiinta ta.....noi nu mai suntem,
dar stam imbratisati, dincolo de noi.

migdalele si curcubeul

m-ai rugat sa iti soptesc pe intelesul tau;
eu ti-am desenat un curcubeu
si l-am umplut cu migdale
coapte.
nici nu m-ai privit in ochi, ti-ai luat zborul
in directia opusa, tragand dupa tine si curcubeul meu.
migdalele au ramas in urma, mi-au cazut in poala.
si am stat asa, zile de-a randul,
cu fata spre spre soare, cu migdalele in poala
si cu dorinta in mana.
o asteptare continua, o nebunie difuza
si o caldura demonica.
mi-am dorit de multe ori sa-ti fi soptit
pe intelesul tau,
dar atunci ce s-ar fi ales de
curcubeul meu de migdale?
nu l-ai vrut.
nici eu n-ar trebui sa te vreau,
dar nu te pot alunga din mintea mea,
nu pot renunta.
si ar fi fost o vraja de nepatruns...
sa fi ramas langa mine,
sa stam amandoi in culoare,
sa fim doua migdale pe-un curcubeu.

Final

Surghiuniti am fost de veacuri
mute, calde si lipite
de buze reci de liliac,
scapat in balta cu apa veche.
Nici o raza nu-mi sopteste
glume de copii cuminti
cu rasete inabusite.
Mai am saculetul rosu
cu margele verzi si negre,
cu dorinte si negari,
scufundate in padure.
Inca imi apare in minte
scena in care destinul
mi-a desenat viata pe tabla
si mi-a lasat creta in mana.
Dar nu mi-a permis vreodata
sa ating tabla.
Si de cate ori ma doare vreo artera
serpuita prin canale disecate
in inima durerii mele,
ma arunc cu ochii inchisi
spre margeaua ratacita
in buzunarul tau din spate.
E albastra.
Cat de frig mi-e acum cu tine,
esti mai rece decat noaptea
si mai departe decat luna.
Palma stransa intr-a mea
ma mai leaga de salvare,
desi am renuntat de mult.
Fara drum si fara mine
fara suflet , fara nori
fara timp , fara tine
nu mai zabovesc aici.
As fi vrut sa-mi pui margeaua
in podul palmei inainte....
In jurul meu viata rasare
cu un cascat prelung si lenes.
Dimineata.....e deja cald,
in aroma ta alung
orice urma de trecut, prezent si viitor.

Zenit

Stransoare argintie
sterge praful de pe banca
si frenetic se imbarca.
Calea palida se-aprinde.
In spate - porti de marmura izbite.
Un strop pe sange cere, doar,
vajaitul tanar.
O clipire minunata si
un zambet de betiv -
globul s-a lovit la cap,
dar e bine....

Pe drum

Un clinchet ma agata de o amintire neavuta.
Vei sti oare sa ma intampini?
Mergi pe drumul prafuit, mergi inainte
Eu sper doar ca ma indrept spre tine
Baloane verzi se pun in cale,
Si nu mai vad aleea mea.
Un secret ma ia de mana si ma trage inspre nord-
E un cer murdar si ars.
Din aburi palizi cad coji de portocale albastre
Si pretutindeni nostalgia se incheaga.
Ma smucesc si fug in fata, spre baloane
Sunt amare in gura mea si se sparg incet si moale.
Alerg fara oprire sfasiind tot......
Ochii ii deschid si te vad, intins pe jos;
Ti-am luat suflarea cu dintii.
Erai tu oare verde?
Ma asez la capul tau si imi ridic fata-
Ploaia cu miros de struguri si azalee sa o spele

do we need another hero?

Paul se trezeste in dimineata purulenta si se pregateste sa salveze lumea. Face un dus rece si dupa aceea se incalzeste cu gandurile in jurul canii de cafea cu numele sau pe ea. Are o asemenea cana si la birou, insa aceea e rosie. Aceasta e galbena. El are sufletul galben si ochii rosii. Apolo sau Dionis? Nu conteaza. Va iesi repede cu cainele la plimbare, inainte sa se trezeasca Ea. Il ia pe Punct-verde si iese pe usa.

Vremea e superba. Copacii se impletesc cu privirile si turturelele fura ochelarii batranilor de pe strada. Numarul batranilor creste pe zi ce trece si e ingrijorator. De aceea, Paul trebuie sa salveze lumea. Dar nu tocmai acum....

Simona il priveste pe geam, ascunsa dupa perdea, fara sa stie ca si el o poate vedea. Ea se gandeste ca el priveste in gol cand se uita la ea. Si se privesc unul pe celalalt. Ea e prea sus. El are bataturi si nu poate urca 6 etaje. E ceva inuman. E ceva de nedescris. Dar si refularea doare aproape la fel de tare ca si bataturile.

El isi vede de plimbare pe marginea portului, dorindu-si sa-i sara in brate un pestisor argintiu. Vine pranzul si e vreme de salvat lumea. Paul trage adanc aer in piept si scruteaza orizontul. Mai bine sa manance ceva intai. Se opreste la o ghereta si cumpara flori de vanilie murate. Savureaza pranzul pe o banca in timp ce Punct-verde zboara cu pasarile si vrea sa le dea furourile jos. Privirile lui Paul se indreapta din nou spre geamul Simonei. Vede o franghie coborand. Intr-un suflet este langa franghie, uitand complet de Punct-verde.

Apuca franghia cu convingere si in 2 minute si 31 de secunde este in balconul Simonei. Si se privesc.

- Mai incolo am sa salvez lumea, spune Paul.

Ea zambeste. Si se iubesc in portocale.

E tarziu. E deja ora 5. Paul se imbraca furios. Ea plange. El iese pe usa si o ia pe scari in jos.

- Bataturile tale, striga Simona.

- Acum nu mai conteaza.

Trebuie sa ajunga la birou. I s-au dus planurile pe ziua de azi. E furios. Nu se va mai intoarce la ea niciodata. L-a tinut inadins langa ea. Cana e plina. Cafeaua miroase bine. Paul inoata in ea.

- Ti-am spus sa te vopsesti blond! Toti angajatii acestei firme trebuie sa fie blonzi!

Paul inchide ochii si se gandeste ca nu se va vopsi niciodata blond. Blonda e Simona. E frumoasa. Dar nu va mai merge la ea. Blonda e si Ea. Trebuie sa fie furioasa. Si astazi a fost singura. Nu-i place. Va fi scandal cand va ajunge el acasa.

Seful isi ia talpasita cand rasare Luceafarul. Angajatii nu mai asteapta mult pana sa plece si ei. Paul ramane. Are ceva de discutat cu Luceafarul. Este imposibil de inteles ce vorbesc ei. La sfarsit Luceafarul ii zambeste. Paul e in drum spre casa. Bicicleta scartaie.

Intra usor in casa. Ea il asteapta in bucatarie. Fumeaza o tigara pe intuneric.

- Unde e Punct-verde?

Paul simte ca i se inmoaie genunchii si parul. Uitase de caine. Cum putuse sa uite de caine ? Isi ia paltonul si iese repede pe usa. Se intoarce si ii suiera :

- Sper sa mori pana vin.

Ea rade sardonic.

Paul ajunge pe faleza. Porumbeii il capturasera pe Punct-verde. Ochii le luceau rosii. Dionis. Clar Dionis.

- Lasati-l !

- Trebuie sa salvezi lumea intai.

- Nu fac nimic la comanda !

- Ii vom da drumul si il vor manca pisicile de mare.

- Lasati cainele jos !

Porumbeii il arunca pe Punct-verde intr-un tomberon . Il insfaca pe Paul. Il tin suspendat in aer. Nu se intelege ce vorbesc. Paul este demn. Il lasa jos. Zboara spre Est.

Paul incepe sa se dezbrace. Din stanga aude vocea Ei.

- Eroul nostru. Ha ha ha ha ha ha !

Din dreapta aude vocea Simonei.

- Vino la mine!

Nu le poate asculta. Trebuie sa isi duca treaba la capat. Are o misiune suprema. Se inchina in fata ei.

Din spate vine Punct-verde. Il linge pe picior. Paul se intoarce.

- Chiar nu trebuie sa faci asta.

Paul plange cu Punct-verde in brate. Il lasa jos. Se arunca in apa. Punct-verde-pe-masa latra la luna. Luna miauna.

A doua zi lumea era, cu siguranta, un loc mai bun si mai frumos. Fara Paul totul ar fi fost pierdut.